— Mâine eu o să mă întâlnesc cu Dana şi, ca să mai detensionăm starea dintre noi, m-am gândit să îi fac o farsă. O să ies cu ea la o plimbare, o iau cu maşina şi, la un moment dat, îi spun că vreau să mergem să vedem Clujul de sus. O să mă duc sus pe Dealul Feleacului, o să deschid geamurile şi o să stăm în maşină să fumam câte-o ţigară, privind oraşul. Tu o să ai maşina parcată undeva, în spatele nostru, iar când apăs de două ori pe frână, acţionezi.
— Ai noroc că ieri mi-am schimbat maşina şi nu o cunoaşte pe asta pe care mi-am luat-o, mi-a zis el.
În următoarea zi, planul era perfect pus la punct şi totul mergea ca pe roate. Băieţii ne aşteptau în maşină, la locul stabilit, amândoi cu cagule pe cap, îmbrăcaţi cu haine pe care nu le-au mai purtat până atunci. Am văzut maşina lui Rareş, am trecut pe lângă ea şi am parcat mai în faţă, pentru a avea o panoramă asupra întregului oraş. Am deblocat uşile fără ca Dana să-şi dea seama, am deschis geamurile, după care ne-am aprins amândoi câte o ţigară. Aveam nişte emoţii mai mari decât atunci când mi-am dat examenul pentru permisul de conducere şi asta se vedea cel mai uşor pe mâna mea dreaptă care tremura incontrolabil. Când am ajuns la jumătatea ţigării, am apăsat pe două ori pe frână şi le-am dat undă verde răpitorilor. Până şi eu, care ştiam că este o farsă, eram atât de căcat la cur şi de panicat de ceea ce avea să urmeze, că atunci când i-am văzut în oglinda retrovizoare că vin, am închis ochii de frică. Am auzit cum s-au deschis amândouă uşile din faţă deodată, moment în care Dana a început să urle. Rareş m-a aruncat într-o fracţiune de secundă pe jos, pe pietriş, după care şi-a pus genunchiul pe capul meu.
— Au, mă! Bă, mă doare capul! am strigat eu.
— Taci că te omor! a urlat el, apăsându-mă şi mai tare cu genunchiul pe cap.
Mi-am dat seama că omul nu putea să-şi iasă din rol, aşa că am tăcut. Oricum eram bruiat de urletul asurzitor al Danei, pe care îl auzeam chiar şi după ce ea a fost trântită pe bancheta din spate a maşinii lui Rareş.
— Hai, ridică-te şi urcă-te la volan. Ne întâlnim la Dana în faţa blocului, mi-a zis el, ridicându-şi genunchiul de pe capul meu.
Aşa de tare m-a apăsat pe pietriş, încât, atunci când m-am ridicat, am avut pietricele lipite de frunte. Când am văzut cât de înspăimântător arată Rareș cu cagula aia şi îmbrăcat în negru, m-am urcat la volan mai mult de frică. Atunci mi-am dat seama de ce urla Dana aşa de tare. Măcar eu ştiam că era doar o farsă. Am plecat spre blocul Danei, urmat îndeaproape de Rareş, care o avea pe Dana pe bancheta din spate, bine păzită de prietenul nostru. Am parcat în faţa blocului ei, am deschis portbagajul și am luat trandafirul pe care îl aveam pregătit. Zâmbeam, cu toate că tremuram tot de emoţii. Când au scos-o pe Dana din mașină, iar ea m-a văzut, a leșinat.
Citește întreaga poveste în carte, accesând următoarele siteuri:
1.https://www.quantumpublishers.ro/produs/fraiero-vol-1 2.http://www.elefant.ro/carti/carte/fictiune/young-adult/fraiero-1288711.html 3.https://carturesti.ro/carte/fraiero-107315793?p=1
