— Dacă vrei să fim împreună, atunci sărută-mă! Dacă nu, atunci dă-mi pace! i-am zis, răspicat.
În acel moment, s-a blocat. La fel şi eu. Nu se aştepta să îi spun aşa ceva. Sincer, nici eu nu mă aşteptam. Speram să nu regret. Ea s-a lăsat încet peste masă, s-a apropiat de mine şi m-a prins cu mâna dreaptă de după ceafă. M-a tras către ea, după care s-a năpustit asupra mea. A început să mă sărute cum nu a făcut-o niciodată până atunci. Cu foc. Cu pasiune. Cu dăruire şi cu dragoste. După ce s-a oprit, am întrebat-o:
— Eşti sigură?
— Foarte! mi-a zis ea.
— Vrei să fim împreună? am întrebat-o eu, timid.
— Da!
Putea să îmi zică Fecioara Maria că voi trăi un miliard de ani sau că voi fi ultimul pământean care va muri, că nu m-aş fi bucurat atât de mult. Jur că a fost cel mai intens sentiment de bucurie pe care l-am simţit vreodată. Am simţit că tot Mapamondul e la picioarele mele, că toată lumea mi se supune şi că eu sunt faraonul tuturor pământenilor. M-am simțit extraordinar. Eram extaziat. Nu mai ştiam cum să reacţionez. Îmi venea să mă pun în genunchi şi să o cer ne soţie, dar nu aveam un inel la mine, ca să iasă toată treaba ca la carte. M-am udat tot şi la propriu şi la figurat, după care am dus-o acasă. În faţa scării ei, înainte să se dea jos din maşină, am întrebat-o:
— Ne punem şi pe Facebook într-o relaţie?
Atât am putut în acel moment, nimic mai mult.
