— Dar o iubesc.

— Nu am zis că nu o iubeşti sau să nu o mai iubeşti. Dar nu îi mai spune că o iubeşti. Las-o să simtă! Nu o mai ţine în puf în halul ăsta. Strică. Scazi în ochii ei când faci asta. Dai dovadă de slăbiciune, iar fetelor le plac bărbaţii puternici. Maturizează-te, devino bărbat! Nu stagna la stadiul de băiat. Aşa te comporţi când ai paisprezece ani şi vezi pentru prima dată o fată fără haine.

— Dar o iubesc!

— Bine, Cipri. Văd că nu mă înţelegi.

— Încerc să te înţeleg, m-am supărat eu.

— Înţelege că prea multă iubire ucide iubirea! a urlat la mine, amuțindu-mă.

— Dă-mi un sfat.

— Atunci când ea cere ceva să ai puterea să o refuzi. Dacă vrei să o refuzi, fă-o. Spune „nu”. Nu fă tot timpul cum vrea ea. Şi ea refuză de multe ori şi are puterea să îţi spună „nu” în multe circumstanţe. În schimb, tu faci tot timpul cum vrea ea. Asta te face slab în ochii ei, crede-mă.

— Vrea libertate? m-am mirat. Eu credeam că femeile vor să vadă cât de mult le iubeşti.

— Vor să simtă cât de mult le iubeşti, nu neapărat să vadă sau să audă! Să ţii minte asta.

— Şi să nu o mai caut? Cât de multă libertate vrea?

— Să o laşi mai liberă. În aşa fel încât să te mai caute şi ea, să i se facă şi ei dor de tine, să îţi dea şi ea un mesaj din propria iniţiativă, nu doar să îţi răspundă. Dar să nu fii atât de distant, încât să nu o mai cauţi deloc. Iubirea e ca un fluture pe care îl ţii în mână. Dacă îl ţii prea strâns, moare. Dacă îl laşi prea liber, zboară. Învaţă din asta, că toată lumea o știe!

— Vezi de ce te-am rugat pe tine să mă ajuţi? l-am întrebat eu, zâmbind.

— De ce?

— Pentru că ştiam că poţi să mă ajuţi. Poţi să îmi explici în aşa fel, încât să înţeleg şi să mă faci conştient de ceea ce greşesc.

— Sper să fie bine. Merci că m-ai adus până acasă, Cipri.

— Nu, nu. Eu îţi mulţumesc!

Într-adevăr, m-a făcut să înţeleg mai bine relaţia. Să înţeleg mai bine femeia şi cum ar trebui să mă comport cu ea. M-a făcut conştient că am greşit atunci când i-am pus bucăţi din inima mea pe tavă şi i le-am servit la micul dejun, prânz şi cină. Am realizat că, atunci când primeşti prea multă iubire, te saturi repede. Este exact ca atunci când primeşti ceva gratis în fiecare zi. Nu ai grijă de el şi nu-l preţuieşti la fel ca atunci când l-ai fi dobândit prin muncă asiduă. Obţii ceva foarte uşor şi te saturi la fel de uşor. Apoi te descotoroseşti rapid de el. Când te chinui să obţii ceva, altfel îl preţuieşti. Nu vrei să îl pierzi nici în ruptul capului. Dar eu nu puteam să fiu indiferent cu ea. Nu puteam să nu îi scriu. Nu puteam să nu o întreb unde este şi ce face după ce îmi spunea că iese din casă. Eram prea posesiv, în continuare, şi ştiam asta, dar nu îmi puteam controla starea. Mă măcina ceva pe dinăuntru. Da, ştiu. Iubirea.