După ce s-a terminat concertul, care a durat vreo o oră şi jumătate, iar eu l-am simţit ca şi cum ar fi fost doar zece minute, evident că nu mai voiam să plec acasă, aşa că m-am plantat la bar. Acolo m-am întâlnit cu o prietenă, Delia, despre care o să îţi povestesc imediat mai multe.

— Hei, bună, Delia. Superbă ca de obicei. Ce mai faci? am întrebat-o, zâmbind.

— Salut, Cipri. Am ieşit să mă distrez puţin. Tu?

— Şi eu, şi eu.

Aşa am sperat că a sunat conversaţia, cu toate că ştiu că, de fapt, a fost aşa:

— Hei, ce bună eşti, Delia. Ce faci? am întrebat-o eu, încercând să stau în echilibru, sprijinindu-mă de ea, zâmbindu-i doar cu jumătate de gură şi uitându-mă la ea doar cu un ochi.

— Salut, Cipri. M-am cam ameţit puţin şi eu. Tu?

„Eu sunt beat, mi s-a sculat p**a şi te-aş f*te grozav…vreo două minute până aș adormi peste tine.”, i-aş fi spus sincer.

— Îs mort, i-am zis, deschizând şi celălalt ochi.

Făcea antrenamente de volei de foarte mult timp, deci deduci singur cam cât de bine îi stătea rochia pe fundul perfect. Era şi un inconvenient pentru mine, căci sportul ăsta nu le dezvolta doar fundul femeilor, ci şi înălţimea. Felul în care povesteam amândoi, de parcă ne-am fi cunoscut de o viaţă, mi-a dat de înţeles că ar fi fost o ocazie bună să ne sărutăm. Era ameţită şi nu cred că s-ar fi opus. Eu voiam chiar mai mult, nu sunt sigur dacă şi ea, dar să revenim la subiect. M-am gândit că nu aveam nimic de pierdut dacă încercam, dar mi se părea ciudat să mă ridic pe vârfuri să o sărut, pentru că Andrei, Iza şi Ionuţ erau la vreo trei metri de noi şi trăgeau cu coada ochiului.

— Hai cu mine! i-am spus eu, luând-o de mână.

La câţiva paşi de noi erau două scări, construite exact pentru momente de genul în care mă aflam şi eu. Am tras-o de mână până acolo, m-am oprit, m-am urcat pe prima scară, iar ei i-am făcut semn să nu se urce. S-a uitat la mine mai confuză decât Olguţa când vorbeşte engleză. Știam că era momentul să fac ceea ce trebuia. Am luat-o cu mâna dreaptă de șold, iar cu mâna stângă, de după gât şi m-am apropiat încet de ea. Nu simţeam nicio contră din partea ei, așa că am început să o sărut. Pot să afirm că acel sărut a intrat în „Top 10 săruturi lemn” ale mele din cauza alcoolului, dar şi din cauza prietenilor mei rataţi care au văzut toată faza şi au pufnit în râs. Cu toate că nu îi vedeam, nu aveam cum să nu îi aud. Erau aproape, iar Ionuţ are un râs de îl auzi lejer într-un club unde e muzica dată la maxim.

— A fost cel mai epic sărut pe care l-am văzut, mi-a zis Andrei când ne-am îndreptat spre casă cu taxi-ul.