— Hai să vedem dacă a adormit Izabela.
Am trecut prin sufragerie, unde sforăia Dragoş, după care am intrat în camera mea, ca să vedem dacă doarme Iza. Patul era gol, aşa că m-am dus în camera părinţilor, dar nu era nici acolo. Am bătut la uşa băii.
— Iza, eşti la baie? am întrebat eu.
— Da, a zis ea cu o voce plânsă.
— Eşti OK?
— Mi-e rău.
— Intru să te ajut?
— Nu! am auzit-o urlând.
După ce a tras apa de două ori şi s-a spălat pe faţă vreo cinci minute, a ieşit din baie clătinându-se.
„Ai mâine dimineaţă vreun casting pentru Twilight?”, îmi venea să o întreb când am văzut cât era de albă.
— Vreau în pat, Cipri.
„Şi eu aş vrea în pat cu tine, dar nu în starea în care eşti acum.”
— Hai că te ajut eu, i-am zis, politicos.
Am dus-o în camera părinţilor mei, unde, după ce s-a întins pe pat, a simţit că se învârtea mai ceva ca la filmările filmului Spiderman.
— Mi-e rău! a zis, apoi s-a ridicat din pat şi şi-a pus mâna dreaptă la gură.
Am fugit repede la baie ca să iau un lighean, iar Andrei a rămas cu ea, ținând-o de mâna stângă. Nu ajuta pe nimeni cu absolut nimic faptul că o ţinea de mână, dar cred că nu voia să pară inutil.
— Andrei, ţine-i părul! am urlat eu.
Ştiam că aşa fac fetele între ele, atunci când una vomită. Una îi ţine părul, una e pe post de moaşă, că altfel nu iese, iar alta îşi pregăteşte trusa de prim ajutor ca să îi repare faţa după ce termină. Dintr-odată, a început Izabela să se zvârcolească de parcă se exorciza singură, moment în care m-am panicat şi am vrut să sun rapid un preot, dar eram prea ocupat să prind în lighean toţi dracii care ieşeau din ea. N-ar fi fost o problemă atât de mare dacă am fi fost în dormitorul meu, însă eram în camera părinţilor, în patul lor. Andrei o ţinea în continuare de păr, iar ea a început să practice nişte dansuri tribale din buric şi nişte opturi orizontale din cap, care mă făceau să mişc ligheanul în stânga şi în dreapta pentru a nu pierde nimic pe lângă. La cât eram de atent ca nu cumva să păteze patul alor mei, deja nu-mi mai vedeam idolul feminin în faţa mea, ci un balaur cu trei capete, vomitând cu toate trei deodată.
— Vreau nişte apă, te rog, a spus Izabela scuipând…foc.
— Uite, bea din sticla asta, i-a zis Andrei.
— Mulţumesc, i-a răspuns ea printre resturile dintre dinţi.
Între timp, eu m-am dus să duc copaia cu lături la WC, după care a intrat şi ea peste mine, ca să se spele pe faţă. După o vreme, s-a aşezat din nou în pat, sperând să adoarmă liniştită.
— Acum mi-e mai bine, a zis ea cu o urmă de zâmbet punându-şi capul pe pernă.
„Mă gândesc şi eu, după ce ai scos afară şi ce-ai mâncat alaltăieri.”
— Mă bucur, Iza, i-am spus eu.
— Până dimineaţă n-o să mai ai nimic, a încurajat-o Andrei.
— Hai, Andrei, s-o lăsăm pe Iza să doarmă.
— Nu! a urlat ea. Cipri, tu rămâi aici şi dormi cu mine, că poate iar mi se face rău. Lasă-l pe Andrei să meargă să doarmă în cameră la tine.
„Porunca e poruncă şi trebuie respectată. Nu pot să mă opun.”, i-aş fi zis lui Andrei, care se uita la mine scrâşnind din dinţi şi suflând flăcări pe nări.
Citește întreaga poveste în carte, accesând următoarele siteuri:
1.https://www.quantumpublishers.ro/produs/fraiero-vol-1 2.http://www.elefant.ro/carti/carte/fictiune/young-adult/fraiero-1288711.html 3.https://carturesti.ro/carte/fraiero-107315793?p=1